Ceea ce trăim acum nu este decât ceea ce noi am creat ca urmare a tiparelor energo-informaționale înregistrate în memoria noastră celulară pe parcursul a mii de ani.

Fie că este vorba despre tipare relaționale exprimate prin nesupunere impulsivă și revoltă plină de furie sau dimpotrivă, prin frică, supunere, umilință și obediență, această dinamică relațională este stabilită încă din copilarie. Relaționarea deficitară cu cei apropiați, dar și cu figurile de autoritate din societate, își are rădăcinile în relaționarea copilului cu părinții în primii săi ani de viață.

Recreem singuri contexte în care să retrăim rolurile de victime, agresori și salvatori, din dorința inconștientă de a schimba aceste tipare disfuncționale.

Cum ne descurcăm cu frica, furia și toate reacțiile noastre la agresivitate?

Iar compasiunea este mult mai mult decât empatia. Compasiunea este despre actul de a răspunde printr-o acțiune concretă pentru a alina suferința noastră sau a celuilalt, respectându-i totodată alegerile. Este despre atenție și despre prezența conștientă. Este despre vulnerabilitatea de a ne lăsa să simțim durerea, frica neprocesată, iar creierului nostru nu-i place asta, el ne îndeamnă să fugim de durere, pentru că astfel a învățat el că ne asigură supraviețuirea. De aceea, avem nevoie de suport fizic și emoțional, pentru a ne simti în siguranță și a ne găsi puterea să parcurgem acest travaliu emoțional. Abia apoi putem ajunge la iubire. Și de acolo, putem genera soluții constructive la conflictele cu care ne confruntăm.

Parafrazându-l pe dr. Charles Raison, aș putea spune că o singură generație de oameni profund iubitori poate să schimbe structura cerebrală nu doar a urmatoarei generații, ci și a actualei generații, schimbând, astfel, lumea!

P.S. Dacă încă nu v-ați înregistrat la Flow Summit și doriti asta, o puteți face accesând linkul următor: